Ce avem noi aici?

Mă numesc Răzvan Anghel și sunt un român pasionat de istoria noastră antică. De aceea am studiat plăcile dacice de plumb descoperite la Sinaia, artefacte pe care Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” le ține în subsol de multă vreme, fără să le inventarize și să le studieze. Așa a apărut „Mato Davo Geto”, studiu realizat între anii 2006 - 2014. Lucrarea, redactată în format PDF, se poate descărca cu un click pe coperta cărții. Lectură placută!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Se observă de asemenea în partea dreaptă a templului un personaj, cu un cuțit în mână, care se pregătește să sacrifie un porc, probabil un ritual de sacrificiu în onoarea lui Patridio, foarte asemănător cu obiceiul tăierii porcului de Ignat. Ritualul sacrificării porcului de sărbatoarea de Ignat este larg raspândit și astăzi în România, chiar dacă încărcătura mistică, religioasă a ritualului s-a pierdut. Pe 20 decembrie se sărbătorește Ignatul porcilor când tradițional se sacrifică porcul pentru festinul Crăciunului și al celorlalte sărbatori până la Sfântul Ion. Acest ritual de sacrificare a porcului este asemănător cu jertfele practicate în lumea antică (Greci, Romani) la trecerile dintre ani sau pentru a onora zeii. În Roma antică „Suovetaurilia” era un ritual de sacrificiu pentru Mars Ultor (Marte Răzbunătorul) și consta în sacrificarea simultană a unui porc (sus, lat.), a unui berbec (ovis, lat.) și a unui taur (taurus, lat.). [29]
Acest sacrificiu ritualic este o dovadă vie care atestă că practici preceștine au fost încorporate în sărbătorile creștine, evoluția mistică, religioasă fiind o împletire a vechilor ritualuri cu unele noi, sau cu unele de curând asimilate în zona respectivă.
Iată aparițiile de pe plăcile 17, 18, 96 și 117.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.