Ce avem noi aici?

Mă numesc Răzvan Anghel și sunt un român pasionat de istoria noastră antică. De aceea am studiat plăcile dacice de plumb descoperite la Sinaia, artefacte pe care Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” le ține în subsol de multă vreme, fără să le inventarize și să le studieze. Așa a apărut „Mato Davo Geto”, studiu realizat între anii 2006 - 2014. Lucrarea, redactată în format PDF, se poate descărca cu un click pe coperta cărții. Lectură placută!

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

„Pe plăcile studiate găsim de multe ori numele „Zeoio” imediat lângă gruparea „Gezomito”, astfel presupunem că a doua grupare este, poate, un epitet folosit de Daci pentru Zeoio. Este tentantă presupunerea că rădăcina „Gezo” vine de la grecescul „Aegis”, care apare în Iliada ca fiind purtat de Zeus și de Atena. „Aegis” a fost interpretat ca fiind o piele de animal sau un scut, câteodată purtând capul unui Gorgon. Conceptul de Gorgon este cel puțin la fel de vechi în mitologia greacă ca Perseu sau Zeus și își are originea din termenul „gorgos”, care se traduce ca „teribil”, „înspăimântător”.
Zeița Atena aste menționată de mai multe ori în Iliada purtând un Aegis, care produce un sunet ca al unei mulțimi de dragoni urlând (Iliada, 2.445) „..și printre ei a plecat cu ochi strălucitori Atena ținând prețiosul Aegis, care este fără vârstă și nemuritor: o sută de ciucuri de aur curat atârnă fluturând din el, bine țesute fiecare dintre ele, și fiecare în valoare de o sută de boi.”
Toată această descriere se potrivește perfect pentru un alt simbol dacic, și anume Draconul, care este descris ca având un cap de lup cu gura deschisă și corp de șarpe. Capul era făcut din bronz sau argint și avea atașat în spate o coada făcută din material textil cu ciucuri. Capul Draconului era montat pe un suport înalt. Când era purtat în luptă, Draconul era ținut sus în vânt, deasupra capetelor călăreților, unde se umfla cu aer și dădea impresia că era viu. Totodată, din cauza aerului care trecea prin el, scotea un sunet înspăimântător care demoraliza inamicii și speria caii lor, și care în același timp îi îmbărbăta pe Daco-Geți în luptă, ei cunoscând urletul Draconului. ”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.